Legămîntul cu opera este o chemare interioară a fiinţei umane, în special a tînărului dornic de orizonturi spirituale.

LEGAMANT
Lui Mihai Eminescu
Stiu: candva, la miez de noapte,
Ori la rasarit de Soare,
Stinge-mi-s-or ochii mie
Tot deasupra cartii Sale.
Am s-ajung atunce, poate,
La mijlocul ei aproape.
Ci sa nu inchideti cartea
Ca pe recile-mi pleoape.
S-o lasati asa deschisa,
Ca baiatul meu ori fata
Sa citeasca mai departe
Ce n-a reusit nici tata.
Iar de n-au s-auza dansii
Al stravechii slove bucium,
Asezati-mi-o ca perna
Cu toti codrii ei in zbucium.


Autor: Grigore Vieru


"A scrie nu înseamnă a avea <idei originale>, ci a face să intre în vibraţie coarda care eşti. <Ideile> nu fac doi bani dacă nu sunt efectul final al corzii vibrînde." (G.Liiceanu)
În acest context, Grigore Vieru în creaţia sa a ştiut să transmită cititoului valoarea sa spirituală, ideile sale indispensabile vieţii umane, atingîndu-ne cele mai sensibile coarde ale sufletului.
O podoabă de mult preţ o constituie "Legămîntul", care reprezintă, în fond, o rugăminte sufletească, o confesiune a poetului, un testament spiritual lăsat urmaşilor.
Prin fiecare vers al poeziei, poetul îşi exprimă veneraţia nemărginită exprimată faţă de geniul nostru, poetul numărul unu-Mihai Eminescu.
"Legămint" este o vărsare firească a sentimentelor sacre născute în inima poetului tînăr, primită zestre de la poetul înaintaş, dar împletită cu dorinţa de a o lăsa moştenire fiului sau fiicei.
Un alt aspect foarte notoriu în "Legămînt", este dorinţa tînărului poet de a cuceri noi orizonturi spirituale, de a găsi calea spre inima cititorului,de a-i schimba felul de a fi, de a gîndi, de a percepe lucrurile. Dar, foarte important, de a introduce idei novatorii, nemaiîntîlnite în literatură pînă la el. Un poet cu suflet tînăr, plin de zbucium şi noi revelaţii, un suflet care mai bate cu îndrăzneală la poarta literaturii-acesta e marele nostru poet; poet al dragostei de mamă,de ţară, de neam. Şi nu în zadar vorbesc la prezent că, deşi a plecat de printre noi, ne veghează de acolo, de sus, ne îndeamnă să-l iubim pe Eminescu, să ne iubim tot ce avem mai sacru pe acest pămînt: Mamă, Patrie, Limbă. Vieru este legămîntul dintre trecut, prezent şi viitor. El este nemurirea, el este veşnicia, el este POETUL!